Arhiva autorului: Rares Marinescu

Despre Rares Marinescu

Toate opiniile exprimate sunt personale si reprezinta punctul meu de vedere ca si iubitor de vinuri. Nu sunt insa un iubitor/povestitor de vinuri obisnuit. Nu vorbesc despre vinuri pe care le primesc cadou, ci vorbesc despre vinuri pe care chiar le cumpar ca si consumator. Nu vorbesc despre vinuri pentru ca vreau sa le vand. E adevarat ca vand vinuri prin magazinul meu Boutique du Vin dar trebuie sa va spun ca am deschis acest magazin pentru ca imi doream ca si cumparator ca un astfel de magazin sa existe. Nu vorbesc despre producatori ca si observator extern al fenomenului. In ultimii 9 ani am fost director general al unor producatori de vin importanti. Pe unii dintre ei i-am ajutat sa iasa din zona de recunoastere regionala si sa intre in top 5 national. Nu sunt somelier. Sunt degustator ADAR. Iubesc vinul si respect vinurile bune.

Putina liniste, va rog !

Se spune ca in cinstea lui Graham Bell, toate companiile de telefonie din USA au oprit serviciile pentru cateva ore, pentru ca astfel oamenii sa isi dea seama cat de importanta a fost inventia lui …

Ieri a murit Profesorul Viorel Stoian. Fara el, progresul industriei vinului in Romania ar fi fost mult mai lent. Fara el, notiunile si conceptul de degustator si toate tipurile de formatori ar fi pornit mult mai tarziu.

Hai sa ne facem trafic pe site-urile pseudo-oenolgice. Sa vorbim despre cine a fost, ce a facut, sa lasam impresia ca noi suntem continuatorii lui. Hai sictir!

Atunci cand cresti si te maturizezi apare momentul acela in care interactionezi prima data mai serios cu vinul. O degsutare, un formator care iti vorbeste despre vin. Este un moment a carui importanta nu o intelegi atunci si sunt sanse sa nu o intelegi niciodata. Mai ales daca cel care iti spune prima data povestea vinului nu o spune gresit.

Daca ai invatat la istorie, in scoala primara, ca noi suntem un popor care nu a dus niciodata un razboi de cotropire, nu vei putea sa digeri usor evenimentele de la Odessa din al 2-lea razboi mondial.

La fel se intampla si cu lectiile despre vin.

Exista formatori flamanzi care pentru cativa arginti pot spune: “acest vin are un defect genial”.

Exista si formatori de conjunctura. Cand era mic voia sa devina sofer de autobuz. Cand a crescut mare s-a angajat ospatar, sa aiba niste bani de buzunar pana afla care e rostul lui pe lume. Apoi o diploma scrisa pe genunchii cuiva il scapa de umilinta de a scuipa in farfuria clientului prea galagios si il transforma in formator. Sa te fereasca D-zeu sa cunosti un fost sofer de raba ajuns mare director general.

Exista, sau cel putin au existat formatori impartiali, cu colana vertebrala, cu respect pentru vin, cu inteligenta. Oameni care au stiut cum sa spuna despre un vin ca nu este bun fara sa il jigneasca. Oameni care au inteles ca pentru a vorbi despre vin trebuie sa ai capacitatea de a te transforma pe tine ca om.

Noi, romanii, nu am avut cultura vinului. Nu am avut-o pentru ca nu a existat istoric acea clasa nobiliara si nu a existat nici acea clasa de mijloc. Cand ele erau cat pe ce sa se infiripe a venit comunismul si s-a colonizat Baraganul. La noi vinul a inceput sa fie un produs aspirational doar in ultimii doisprezece ani si doar pentru o mica parte din public.

In cinstea Domnului Profesor haideti sa facem un pic de liniste !

Good Wine – Noiembrie 2012

De la bun inceput am avut o privire critica asura acestui targ, dat fiind faptul ca s-a mutat din locatia civilizata si usor accesibila de la Pullman, in Romexpo. La Romexpo se poate turna un film despre epoca de aur a comunismului, sau unul despre cum va fi dupa sfarsitul lumii. Peisaje dezolante, alei asfaltate prost si fara functionalitate, un loc bun pentru orice fel de targ, mai putin unul cu elita vinului.

In final insa pot sa spun ca producatorii, importatorii, comerciantii si oportunistii care nu au ajuns la acest targ au pierdut cel mai bine organizat eveniment din 2012.

Foarte multe standuri interesante, din pacate nu am ajuns la cateva din cele la care mi-am propus (pe aceasta le cer scuze celor de la Oprisor, Domeniile Samburesti, Vila Vinea, Rotenberg si Bazilescu, despre care nu am scris nimic in materialul ce urmeaza)

Am grupat impresiile despre vizitele facute in categorii in care veti gasi producatori cam de acelasi calibru:

De asemenea nu am scris nimic despre Domeniile Dealu Mare Urlati, pentru ca nu pot fi si consultant si observator obiectiv pentru acelasi producator.

Am observat si un fenomen imbucurator: prezenta la targ a multor tineri care vor sa invete despre vin, si absenta acelui numar foarte mare (specific mai ales pentru Romexpo) al “piscotarilor”, cei care vin ca sa bea, si eventual sa cerseasca o sticla de vin, nu conteaza de care, efectul bahic sa si-l faca.

Mai trebuie sa mentionez lansarea in cadrul Good Wine a canalului de televiziune SAVOR, specializat pe fenomenul vin, gastonomie, spirits and lifestyle, un proiect al somelierului Achim Avram.

Ca tot a venit vorba de somelieri, vreau sa va descriu ironia organizatorica a carei urmare doua standuri vecine au gazduit Organizatia, respectiv Asociatia Somelierilor din Romania. Vorba unui bun prieten de al meu pe care l-am revazut la targ (Ioan T. Morar): “Pe cand si un grup de dialog social intre cele trei – patru organizatii ale somelierilor din Romania ?”

In incheierea acestui preambul, revin asupra reusitei targului: expozanti seriosi, producatori de trufe – Trufarom si Trufex (pe care le gasiti deja in rafturile Boutique du Vin, si in cateva zile si pe platforma online de vanzare), importatori de ciocolata facuta manual din Belgia – Choco Me, cu produse bune si eleganta ce isi vor gasi loc in cateva zile in rafturile magazinului meu.

 

Toate opiniile exprimate sunt personale si reprezinta punctul meu de vedere ca si comerciant de vinuri prin magazinul Boutique du Vin si mai ales ca si specialist in vinuri (degustator autorizat, ex-manager general sau director executiv al unor producatori importanti, consultant pe probleme de strategie, politica comerciala, marketing s.a.m.d.)

In curand: articole despre cele 5 categorii de producatori …

Gigantii

Good Wine – Noiembrie 2012

Partea 2

Aceasta categorie se numeste “Gigantii” pentru ca avem de a face cu producatori foarte mari, cu productii (si vanzari) de peste 10.000.000 sticle pe an, al caror nume are recunoastere maxima in randul publicului atat cunoscator cat si mai putin avizat.

Prima data am fost sa vad minunea ! Casa de Vinuri Cotnari. Spre diferenta de Murfatlar care au creeat o entitate in care nu au mai folost denumire de origine: Crama Atelier, Cotnariul nu a avut curajul sa isi numeasca divizia premuim Castel Vladoianu, si s-au pitit in continuare sub stravechiul nume celebrat inca de pe vremea lui “Fane cel Mare” … Am gustat prima data Grasa, sec 2011 – Colocviu la Moscova – un nume care place sau displace tare, dar nu te poate lasa indiferent. Mie numele mi se pare de rau augur dar vinul mi-a parut elegant, smooth, dupa nas zici ca e un semiaromat de gen Muscat vinificat in stil modern european. La gust e gros si onctuos cu final lung de fructe exotice. Busuioaca rose, sec 2011 – culoare frantuzeasca de foaie de ceapa, elegant, de data aceasta Colocviu la Roma – probabil ca cineva din conducere a avut amintiri frumoase in toate aceste orase… Am incheiat cu Tamaioasa seaca 2011 de departe cel mai reusit din cele trei, cu un nas de semiaromat nobil, cu textura foarte buna, si o aciditate care echilibreaza corpolenta soiului.cotnatiul celalalt De data asta Colocviul s-a mutat in alta parte. Asta e, moldovenii sunt priceputi la poezie si cantec, acum au inceput sa faca si vin bun, dar inca nu au gasit calea pentru “naming” si “branding” de produs. Asta se rezolva insa foarte usor. Trebuie doar sa isi propuna. Cu greu am parasit standul cu cea mai voluptoasa hostesa (din cele imbracate – o sa vedeti mai incolo de ce spun asta) si am trecut in standul Cotnariului celalat, cel vechi, unde am gustat o Francusa 2012, scoasa din nou repejor, in 7 octombrie, proaspata, cu aciditate mare, numai buna in zilele de vara la un spritz colocvial usor. Un vin o.k. ca entry level in hypermarket, acolo unde ii este locul. Despre vinurile diviziei premium Cotnari nu sunt convins ca vor intra in Boutique du Vin, ma mai gandesc un an, sa vad daca minunea se repeta sau nu.

La standul Jidvei, m-am amuzat un pic de potrivirea inedita intre galbenul labirintului de pe covor si cel de pe bannerul cu Cotnari care se ridica din spate, deasupra standului celor de la Jidvei. Standul comunica noul concept Mysterium, despre care eu am zis ca este o furaciune dupa o eticheta de bere speciala numita Labirinth. Nu e vina celor de la Jidvei, ci a agentiei care a executat lucrarea fara sa verifice de unde s-a inspirat creative-ul platit prost (asa se intampla) pentru o munca pe care o executa cu copy-paste. Am gustat Ana si Maria din brandul Owner’s Choice, si cateva Mysterium-uri. Winemakerul Mark Dworkin a adus o crestere calitativa remarcabila, dar cred ca rezultatele vor veni peste inca trei patru recolte, pentru ca Mark este specializat pe vin rosu … Chiar daca nu imi place eticheta Mysterium, ce e bun trebuie laudat, si trebuie sa spun ca Rose Mysterium a ajuns deja pe rafturile Boutique du Vin. Un rose modern medaliat pe merit cu Argint la Rose du Monde 2012 in Franta. La fel Ana si Maria au sanse sa ajunga in magazinul meu, cu siguranta vor ajunge pe platforma de vanzare on line, unde spatiul de expunere este limitat doar de calitatea vinurilor si pretul lor corect. (plus o politica comerciala decenta)

O intalnire neplanificata cu doi prieteni dragi si clienti buni ai Boutique du Vin in dreptul standul Vincon m-a facut sa gust Ambrosio Feteasca Neagra (la rugamintea prietenilor mei pentru o parere despre respectivul vin). Un vin bun pentru Vincon, dar fara multe alte comentarii posibile. Am trecut repede peste el, si pentru ca le povesteam prietenilor mei ceva despre o tamaioasa de la Domeniile Franco-Romane, am fost serviti de vranceni cu o Tamaioasa prafuita (din fericire doar pe exteriorul sticlei) din 1989. Un vin foarte bun, din ciclul vinurilor care iau medalii sigur daca le trimiti la concurs, pentru ca se face o sectiune separata si concureaza cam de unele singure. Intre cele doua tamaioase am ramas cu gandul la cea despre care dau detalii la “Producatorii Nehotarati“. Daca tot am intrat in standul Vincon am cerut si un Roze Verite (asa se cheama – Vrancea este la baza Moldovei care asa cum am zis da tarii multi cantareti si poeti, dar iata ca la Vrancea apare aceiasi problema de “naming si branding” ca la aproape toti producatorii din Moldova). Procesul de evaluare al roseului ca si vin a inceput cu premise bune dar s-a “rupt” dupa ce vinul a trecut de partea din fata a limbii… oricum un progres pentru Vincon dar departe de criteriile de intrare in Boutique du Vin.

Ospitalitatea a fost maxima la toate cele trei standuri, dar la Cotnari a depasit orice asteptari personale.

Elita Confirmata

Good Wine – Noiembrie 2012

Partea 3

Aceasta categorie se numeste “Elita Confirmata” pentru ca avem de face cu producatori care au reusit sa demonstreze in sase-sapte sau mai multi ani consecutivi ca sunt abonati la mari premii internationale si la pretentia confirmata legata de vinuri premium si super-premium.

RECAS

La Cramele Recas am revazut un vin deja prezent in rafturile mele : Uberland 2009 – in curs de epuizare de stoc dar abia ajuns la pragul de expresie maxima. Va urma Uberland 2011 prin martie la anul pentru ca recasenii nu au fost multumiti de anul 2010 si nu va exista Uberland din acest an. Am sarit peste Solo Quinta si Sole Chardonnay dat fiind ca tocmai le-am avut in degustarile Boutique du Vin de saptamanile trecute si am incercat o gama de hypermarket, asa ca sa ma tin la curent cu evolutia lor pe acest segment de piata. Castel Huniade, unde Rieslingul 2012 este surprinzator de bun pentru un vin la mai putin de 20 ron pret de raft, cu arome de fructe tropicale, textura ferma si aciditate foarte buna, un vin care acum 5 ani ar fi fost descalificat la concursurile organizate in Romania pentru ca pe vremea aceea se considera ca rieslingul italian trebuie sa aiba nas de … vin, fara alte arome. Sauvignonul Blanc 2012 demisec, prea comercial pentru mine va musca probabil din fanii de Jidvei, Feteasca Regala 2012 are un aer de Chardonnay (ar putea fi confundat la o degustare in orb), la fel de demisec si comercial dar mai putin vulgar decat Sauvignonul Blanc. La rosii Huniade are un Pinot Noir 2011 baricat trei luni, cu culoare de Pinot Noir (nu cred in afirmatia unor producatori care spun ca: “asa iese la noi Pinotul, mai inchis la culoare”, ci mai degraba cred in cupaj sau plantatii intercalate), bine facut, cu lemnul in spatele nuantelor tipice ale strugurelui si cu un final lung dominat de note de merisor. Am vazut apoi Feteasca Neagra 2011, demisec comercial cu lemnul peste nuantele spicy ale F.N. si cu toate acestea cam ascutit, si in final Syrah 2011, elgant, cu taninii si cu toate ascutimile tipice rotunjite, la fel ca si Rieslingul, un vin mult peste destinatia sa de hypermarket.

Tot la ei am gustat doua produse importate din Itlia, noutati absolute. Proseco STR GUIA 109, extra dry de la FOSS MARAI (probabil ca in Ungaria numele lor starneste zambete …), cam scump dupa asteptarile mele de la un proseco, dar in acelasi timp cu mult peste asteptarile mele de la un proseco – prin urmare cu sanse mari de a ajunge in raftul Boutique du Vin, si un spumant roze numit ROSS FOSS MARAI, cu un nas destul de modest pentru designul elegant si pretul cerut, care are singura calitate de a fi extrem de curat.

La standul Recas m-am intalnit cu Domul Dan MunteanHALEWOOD de la Cramele Halewood, si am fost “rapit” pentru a vedea doua noutati. RHEA – Cab S. + Merlot 2008, cu 30 (da am scris bine) de luni in barric, care i-au adus o transformare sublima. Nu cred ca baricurile au fost noi cum a spus D-na Lorena Deaconu (winemakerul lor rezident) pentru ca lemnul era extrem de bine integrat, dar poate ca dansa are dreptate si cunoaste o tehnica anume care a dus la acest rezultat. Al doilea vin este un SIRAZ 2011, se va numi Pontus (va fi lansat in scurt timp). La fel ca si Syrahul recasenilor toate ascutimile care mie nu imi plac la acest soi au fost bine modelate si vinul are un punct de echilibru maiestuos. Fata de Syrahul de la Huniade are ceva in plus, si anume complexitate si eleganta. Nu am aflat detalii de pret dar daca acestea sunt potrivite, si politica comerciala a Cramelor Halewood si-a iesit din disperarea de acum un an sau doi, e posibil sa se redeschida pentru ei rafturile Boutique du Vin.

La SERVE am avut cea mai buna ospitalitatate cu vizitatorii din tot targul (am observat si cum au fost tratati ceilalti vizitatori ai standului lor). Am revazut Rozeul Terra Romana 2012, revenit in raftul meu de acum cateva saptamani dupa o rupere de stoc de o luna si jumatate. F.N. + M.E., in continuare cel mai constant roze premium din Romania, si in continuare maxim respect pentru politica comerciala serve care nu a crescut artificial pretul acestui vin care in ultimii trei ani s-a epuizat mereu inainte de vreme.SERVE Producatori, luati exemplu: aceasta atitudine inseamna respect pentru consumatorul tau. Lotul actual, la fel ca si celelalte are un pic peste 30.000 de sticle pentru ca daca s-ar fi facut mai multe ar fi fost mai putina Feteasca Neagra in ansamblaj si implict calitatea ar fi coborat. Milenium Alb (la fel prezenet deja in raftul BDV) ansamblaj de S. Blanc, Riesling si Chardonnay, toate din 2011, proaspat ca in prima zi, primavaratec, elegant, curat si cu un finish lung si placut. Cuve Amaury, S. Blanc + Riesling baricat din 2011, are o tusa de baric foarte frumoasa, un exeplu pentru cei care baricheaza vinuriule albe. Nu am inteles insa de ce nu s-a vandut niciodata suficient de bine ca sa ramana in raftulrile Boutique du Vin, pentru ca este fara dopar si poate unul din cele mai nobile si elegante albe romanesti. Vinul Cavalerului 2010 – Merlot (dealurile munteniei, adica Dealu Mare dar fara DOC), 40% baricat, are o culoare neconvingatoare si un aer cam prafuit, la fel ca si Terra Romana Cabernet (dobrogea) 2010. Ambele stau bine la tipicitate dar din punctul meu de vedere sunt prea light pentru pozitia lor in piata ca pret si target. Terra Romana Feteasca Neagra 2010, aur la Vienna in 2012, Dealu Mare, spice, echilibrat, bun, de luat in magazin daca nu as avea atatea F.N.-uri. Va ajunge insa pe magazinul online unde nu sunt probleme fizice legat de spatiul de expunere a vinurilor. Milenium Rosu 2009, cupaj de F.N. + Cabernet + Merlot este un exemplu tipic de trimf al cupajului asupra vinurilor univarietale. Exista déjà in Boutique du Vin si va ramane, la fel ca si Cuvee Charlotte 2008, fin si dur in acelasi timp, catifelat si intruziv intr-un mod inexplicabil, complex … o veste proasta este ca stocul e pe sfarsite si nu stiu daca am sa il conving pe Louis sa imi rupa doua cutii din rezerva firmei. Am vazut si un vin facut de acelasi proprietar al SERVE in Corsica, Comte Peraldi, apelation Ajaccia, “proprieter comte Guy de Poix“. Complex, tipic frantuzesc, sangeros in cel mai pozitiv mod … ansamblaj de Niellucciu si Sciaccarello, soiuri tipice Corsicane, care am inteles ca nu au putut fi aclimatizate nici macar in Sardinia. Acest vin intra sigur in Boutique du Vin unde vinurile franceze in general au fost slab reprezentate pana acum, si sa ma ierte spiritul distinct corsican pentru aceasta integrare silita in marele hexagon.

Tot la categoria Elitelor am vazut si standul lui Vinarte, care s-a transformat de la o zi la alta, prima data cu niste picturi naive ale unor copii puse pe barricuri, apoi cu doua dominsoare pictate peste corpul nud care se camuflau in bannerul multicolor din spate. Aici am vazut cateva vinuri noi din care au ajuns deja, acum cand cititi, pe raftul Boutique du Vin: Vinarte Riesling 2011, fruct, prospetime, textura moderna, final lung. Vinarte Tamaioasa 2011, demisec – bravo, uite un model pentru toti cei care faceau tamaioasa care mai de care mai dulce si acum o tot cauta in varianta seaca, a venit Vinarte si a aratat ca punctul de echilibru il gaseste Tamaioasa la un “demisec domnesc” (adica in zona de jos a categoriei, spre sec). Probabil ca la o degustare de vinuri bune acest aspect trebuie mentionat ca sa atraga atentia publicului. Vinul are aroma, corp, aciditate, tot ce ii trebuie pentru a aduce acest soi in categoria vinurilor de clasa. Vinarte Rose 2011, Cabernet si Merlot, mai degraba pinky decat foaie de ceapa dar cu arome, usor picant, suplu si frumos, cu zmeura si capsuni, exact ce cauti la un rose plus inca ceva ce nu cauti dar te surprinde in mod placut. Vinarte Negru de Dragasani, un vin care umple gura cu arome de fructe deshidratate si de condimente, amplu, frumos, cu final lung, de departe peste ceilalti producatori care imbuteliaza acest soi.

VINARTE-1

La standul lui Vinarte m-am intalnit cu Fiorenzo Rista, unul din cei mai buni vinifcatori care s-au « aclimatizat » in Romania (autorul de inceput al celebrelor Soare, Prince Matei care sunt pe raftul Boutique du Vin inca de la inaugarerea magazinului), care m-a invitat la standul Hallewood spre a degusta ultimile lui creatii : Vitis Metamorfosis – S. Blanc/F. Alba 2011 fara barric chiar daca pare ca ar avea, plin, corp excelent cu textura culinara care iti mangaie obrajii pe interior, final intens si luuung. Vitis Metamorfosis – Feteasca Neagra 2011, cel mai sincer vin din acest soi, cu tanini bine rotunjiti dar fara barric. Fiorenzo spune ca asa este Feteasca Neagra daca o vinifici cum trebuie, si anume cu delicatete, aproape ca pe un vin alb. Cantus Primus – Cabernet 2008, arata ca un vin care nu e facut in Romania. Am aflat secretul, Cabernetul trebuie cules cand samburii strugurilor sunt copti, pentru a gasi acea catifelare distincta si contrarianta la un vin foarte masculin. Am inchis cu Vitis Metamorfosis – Merlot 2010, un vin bun dar cu o volatila destul de deranjanta. Sticla fusese deschisa atunci, am mai stat si am turnat vinul de cateva ori dintr-un pahar in altul. Rezultatul a fost = LOVE. Daca politica comerciala a companiei isi va iesi din disperarea de acum un an, va intra pe raftul Boutique du Vin. Asta este cand vezi vinurile si te gandesti si la partea lor materiala nu doar la poezia entuziasta a aromelor.

VINARTE

New Commers

Good Wine – Noiembrie 2012

Partea 4

Aici e foarte simplu, acesta categorie se numeste “New Commers” pentru ca avem de a face cu producatori noi.

petrovaselo

Am inceput cu Petro Vaselo, un producator la care practic aveam programata degustarea dupa ce ne armonizasem din punct de vedere comercial cu doua zile inainte. Urma ca aici, la Good Wine sa degust toate vinurile lor pentru a decide care se listeaza in Boutique du Vin. Am pornit cu Bendis, un spumant roze din Pinot Noir cu perlaj vivace si arome de zmeura/capsuni foarte elegante. Primul vazut, primul trecut de criteriile necesare prezentei in magazinul meu : calitate si apoi pret in concordanta cu calitatea. Au urmat Alb de Petrovaselo, un Chardonnay 2011 nebaricat, Malatine – un chardonnay 2011 baricat, Otarnita – Pinot Noir 2010, exemplar pentru manualele despre tipicitate de soi, Rosu de Petrovaselo – Cabernet fara baric, Ovas 2012 – ansamblaj CS / FN baricat, de tipul ligii vinurilor campioane, si Melgis – FN 2011 baricat. Intentia mea era de a lista maxim trei vinuri si o sa imi fie greu sa ma decid daca las vreunul afara, pentru ca toate sunt foarte bine facute. Le vom discuta si analiza in Degustarile Boutique du Vin ce vor urma (Miercuri in fiecare saptamana cu pauza in perioada de sarbatori)

Crama Girboiu. O gama noua, Epicentrum, acelasi film al “namingului”, sau poate doar o fina ironie la adresa pronuntiei moldovenesti (stiti bancul cu pirelli ?) sub care au facut un cupaj de Sarba + Plavaie, doua soiuri autohtone. Ideea excelnta, dar vinul nu m-a convins. Prin urmare am vazut si variantele univarietale, Livia Sarba (deja prezent in magazinul meu), si Livia Plavaie. Ambele univarietale sunt peste cupaj, desi ar trebui sa fie invers. De Sarba nu mai zic nimic pentru ca intra in degustarea pe care o organizeaza Boutique du Vin peste cateva zile, dar la Plavaie m-a mirat onctuozitatea pe care nu o stiam tipica soiului, cel putin nu era in acest vin acum 4 ani cand am gustat prima data vinurile lor si pe cand foloseau Plavaia pentru corectii de acididtate in vinurile univarietale. Am vazut apoi celalat “ieste-pi-cientru – Epicentru” un cupaj de Cabernet + Merlot 2011. 14,2% alcool, tinerel si ca urmare cam salbatic, promite ca o sa fie un vin bun dar ramane de vazut peste 6 luni daca se va distinge din marea mutlime a caberloturilor din piata. Am inchis cu Bacanta Feteasca Neagra, spicy placut, plin, rotund, perfect … a crescut fata de ultima data cand l-am vazut si m-am intrebat de ca nu l-am listat pana acum? Apoi mi-am amintit: din cauza pretului care a fost pus probabil intr-un moment de entuziasm al producatorului fata de primul sau vin din categoria super-grea.

Tot pe frontul de est am vrut sa trec in fuga pe la Casa Panciu, sa vad ce s-a intamplat dupa ce l-am mutat pe vinificatorul lor: Claudiu Porumb, la Urlati. Sauvignon Blanc Sagio 2011, nas timid, corp bun cu aciditate, care il face viu si salveaza un pic ansamblul care se incheie cu un final lung placut. Deja interesul era starnit in cel mai pozitiv mod dar a urmat un cupaj de Feteasca Regala cu Muscat. E ca si cum ai inveli o felie de paine intr-o lipie. Un cupaj nefericit intre doua soiuri care sunt paralele in sensul in care exprima cam acelasi lucru mai ales daca nu culegi Feteasca repede si o lasi sa acumuleze tot soarele toamnei. La stand ospitalitate de nota 10, prin urmare nu am plecat si am mai vazut un Roze din Babeasca, care incepe foarte promitator dar continua dezamgitor, un Sagio Feteasca Ng./CS cu volatila mare dernjanta peste un ansamblu care putea sa fie reusit. In final am avut doua surprize placute: Babeasca Casa Panciu si Feteasca Neagra Casa Panciu. Din pacate vinuri pentru hypermarket dar vinuri mai bune decat cele pe care producatorul le-a dedicat pentru horeca si wineshop. End of story = vizita fara urmari in rafturile Boutique du Vin. Pacat ca nu au pe nimeni care sa poata aprecia ce vinuri sa aloce pentru fiecare din etichetele destinate canalelor de piata specializate.

liliac

A fost cat pe ce ratez vizita la Liliac. Erau pe lista mea de vazut obligatoriu, dar au avut standul asezati in zona cu utilaje pentru vinificatie, departe de culoarele cu trafic mare ale targului. O vizita facuta in ultimile 10 – 15 minute ale targului. Young Liliac, din soiuri traditionale transilvanene (si ungariei, slovaciei …) Neuburger si Muscat. Curat, proaspat, usor, aromat, numai bun pentru a racola in randurile iubitorilor de vin pe cei care au baut altceva pana acum. Din pacate pretul ridicat il pune in imposibilitatea de a isi indeplini menirea, nimeni nu face teste-scoala la 40 ron / sticla (aici este proiectia lui de pret intr-un wineshop). Liliac Feteasca Regala, vinificat foarte bine, proaspat, frumos, aceiasi problema cu pretul sau care este asezat peste Sole Feteasca Regala (Cramele Recas), care deja mi se pare un vin cam scump. Nectar Liliac, la 0,5 L, ceva intre Ice Wine si Tokaj, dar lucrat curat (patroni austrieci, deh…), fara mucegaiuri. La vinul asta nu conteaza pretul, el intra intr-o nisa destul de ingusta, a vinurilor dulci de calitate. Maxim de ospitalitate la stand, dar la anul o sa fiu tentat sa pun producatorul in categoria « Nehotaratilor » pentru ca ei produc pentru export, atat dupa nume si pozitionarea ca pret, si in acelasi timp au un mash gigantic pe Bd. Magheru, si cheltuie 400 de Euro sa inchirieze un stand la un targ eminamente pentru piata interna.

Importatori and more …

Good Wine – Noiembrie 2012

Partea 5

Nu mai trebuie explicata denumirea categoriei, intram direct in subiect:

ALMATIM

Almatim, au avut cel mai impresionant stand al targului. Cand ma uitam inspre ei imi ma simteam ca la targurile mari din Europa. Ospitalitate mare, favorizata si de buna organizare a standului. Am vazut doua albe din Liban, Château Ksara, semiaromat din sauvignon blanc / semillon /chardonnay si Blanc de Blancs, un nume stereotipic care iata ca a ajuns si in Liban. Nu sunt rele, curiozitatea mea pentru vinurile libaneze a fost satisfacuta, dar atat deocamdata. Un château bordolez alb de 84 puncte parker, Chateu la Veriere cu tipicitatea aceea a sauvignonului Blanc de “pipi de pisica” care e uitata de producatorii moderni, cu aur la Bordeaux (locul in care se premiaza si chesti ciudate). Ar fi un vin de lsitat la Boutique du Vin, sau macar de luat in lista vinurilor la un curs de degustatori. Am trecut repede peste doua rozeuri fara pretentii, si am gasit o Crianza din Ribera del Duero care m-a surpins placut calitativ dar m-a surpins si ca pret, dar in sensul celalalt – neplacut. Crianza inseamna “tinerel” sau “in crestere”, si este oarecum un entry level la spanioli … Am incheiat cu doua Chateneauf du Pape, La Fiole de genul JPChenet, cu sticla care ia ochiul ca sa mascheze un vin slabut din interior si Barville un pic mai bun dar cu o aciditate nespecifica pt divizia 1 a vinurilor cu aceasta apelatiune de origine contolata (A.O.C.). Cel mai frumos stand dar cu o selectie de vinuri medii care tradeaza acel exces de entuzasm tipic celor ce abia au inceput sa invete despre acest domeniu.

BORHA-SPANIA

A doua vizita a fost la CRAMA BORHA. Ii stiam de acum un an de la Vinvest Timisoara, un spaniol si o romanca care s-au apucat sa aduca vin din spania in conditiile in care se pricep la vin dar nu si la comertul cu el in Romania. Am inceput cu un Enate Chardonnay cu un nas cuminte urmat de un corp mediu si un final lung, care tradeaza un vin care a fost bun acum 6 luni si care se apropie de finish. A urmat Enate Gewurtztraminer un vin extraordinar dar despre care nu cred ca va avea succes in Romania datorita imaginii gresite pe care consumatorul autohton o are despre acest soi datorita unui producator din judetul Alba. Nasul la care de astepti la o Tamaioasa lucrata bine, corp gros dar bine sustinut de aciditate si final lung cu nuante care il fac un vin culinar. Enate Chardonnay 2009 – un vin baricat de aceasta data, si o lipsa de imaginatie a producatorului din punct de vedere al numelor vinurilor sale. Doar atat de reprosat, in rest vinul este in aceiasi liga cu Chardonnayurile mari ale lumii. Am inceput rosiile cu Teorema, d.o.c. Cataluyd (intre Zaragoza si Spania). Granacha (adica Grenache) 100%, 4 luni de baric, nas bun urmat de un corp plin, complex, umple bine gura, amplu, cu arome, final lung, il veti gasi pe rafturile Boutique du Vin sper ca incepand de saptamana asta pentru ca am impresia ca importatorii s-au adaptat mediului comercial din Romania. Au urmat Enate Tapas, un vin pentru tapas, adica acel tip de vin care iti sufleca gingiile de pe dinti, si inca cateva cupaje de la Enate, despre care nu vorbesc, pentru ca nu mi-au placut dar nu am sa le reprosez decat faptul ca sunt facute pe gustul spaniol, sau ca au preturi nejustificate … Am avut cateva surprize insa la final, cand am desoperit Torre de Ona 2007, Riserva Rioja, Tempranillo 95%, rotunjit 24 de luni in baric, si apoi crescut in sticla pana la obtinerea unui nas de tip superbordolez dar cu temperament hispanic, urmat de un corp amplu si complex, si un final luuung . Are sanse sa ajunga si el in raftul Boutique du Vin la fel ca si Aster2006, d.o.c. Riberra del Duero, Tinta del Pais (adica Tempranillio), surpriza mare, in aceiasi liga cu predecesorul si cu super-chateaurile frantuzesti, doar ca va fi cu 70% mai ieftin ca acestea.

ECORECA

Utimul importator vazut : Ecoreca, aceiasi problema ca si la Almatim, adica vinuri de a cincea linie din tarile de unde au fost importate. Din punct de vedere calitativ am remarcat Masiciarelli – Montepulciano de Abruzzo, si un spumant (sau proseco, nu stiu pt ca ca am stat de vorba cu un specialist pe gastro) Bertarose din venetto, care se zice ca ar fi celebru pentru ca a jucat in filmul Nasul rostogolindusi bulele in paharele actorilor-mafiotilor holywoodieni. Singurul stand la care persoana care m-a intampinat a plecat brusc din stand si nu s-a mai intors, lasandu-ma in grija unui coleg. Stau insa foarte bine pe partea de food, am sa le vizitez showroomul din Bucuresti penru a aproviziona frigiderul personal.

La ceilalti importatori nu am intrat dar le-am retinut numele. Daca ii mai vad si peste un an o sa intru, pentru ca asta e un semn ca sunt seriosi si produsele aduse de ei vor avea continuitate. Pana la urma scopul vizitei mele la un targ in Romania este sa leg relatii comerciale de durata. Pentru imbogatirea reperelor gusto-olfactive exista Düsseldorf, Verona, Londra, si multe winebaruri in orasele europene din vest.

ENIRA-ALIRA

Adaug aici la importatori sau mai degraba la “and more … ” vizita la Enira, unde exista un vin romanesc si mai mute bulgaresti, care au insa in comun spiritul francez dat de sorgintea proprietarilor. Un stand modest, de fapt o masa de plastic pe care o intalniti in Carrefour cand se face sampling la biscuiti, inghesuit in coltul standului Asociatiei Somelierilor din Romania. Alira 2009, singurul lor vin romanesc, facut la Aliman, si botezat inspirat de Razvan Jurca, este un merlot care este de doi ani in raftul Boutique du Vin, dupa parerea mea cel mai bun Merlot din piata la categoria < 10 Euro. 8 luni in barricuri de 1 sau doi ani, vinficat de Mark Dworkin, care spre diferenta de Jidvei, aici este in teritoriul sau familiar = vinul rosu. Duo by Enira, facut in Bulgaria la Bessa Valley, laga Plovdiv (la sud de Sofia). Nas intepator in sensul bun, frantuzesc, continuat de o impresie generala bordoleza. Enira 2007, ansamblaj de aceasta data de Merlot + Cabernet + Syrah, 12 luni in baricuri atat noi cat si cu un an vechime, 85 pct Parker, fata de Duo are in plus o eleganta si o complexitate memorabile. Cu toate ca este sec, apare o senzatie de dulce specifica winemakerilor de prima mana. Pretul este pus corect, adica la fel ca si un vin de acelasi calibru produs in Franta sau Italia, prin urmare o sa va intalniti cu el atat in degustarile cat si in rafturlie Boutique du Vin.

Nehotaratii

Good Wine – Noiembrie 2012

Partea 6 – Nehotaratii

Numele acestei categorii : “nehotaratii” se explica prin urmatoarele: sunt producatori care inca nu s-au hotarat care este drumul pe care trebuie sa mearga. Unii au vinuri bune dar nu s-au hotarat sa le vanda, altii vor sa vanda dar nu s-au hotarat sa faca vinuri bune …

Cea mai scurta si totodata eficienta vizita a fost la standul celor de la Husi. A durat 30 de secunde. Cam atat timp trebuie sa treaca pana cineva iti spune macar buna ziua … Un stand destul de mare si in mare parte gol, cu oameni blazati si cu un banner ce continea un mesaj hilar : “Sin of Dracula“. No comment, nu stiu daca au scris gresit “fiul lui dracula”, si nici care e treaba contelui imaginar cu dealurile husilor. Timpul alocat a fost de fapt mai mare de 30 de secunde pentru ca am facut si doua poze, timp in care in continuare nimeni nu m-a intrebat nimic, nimeni nu si-a intors privirea.

VISINESCUStandul Aureliei Visinescu l-am vizitat de fapt imediat dupa Hallewood, in mod firesc pentru ca domnia sa in trecut a facut cateva vinuri foarte mari pentru Hallewood, iar acum isi conduce propria companie. Am vazut Chardonnay Anima 2011, cu medalii de Ag la Chardonnay du Monde si Bruxelles in 2012, foarte reusit si expresiv cu nuante de miere aduse probabil de cele 2 luni de barric si de maturizarea in sticla. Daca vinurile Aureliei vor fi mai usor de procurat va ajunge in raftul magazinului meu, pentru ca pretul este in limitele acceptabile pentru calitatea vinului. Asta este si motivul pentru care aceast producator a intrat in aceasta categorie. La rosii am vazut Cabernet Sauvignon 2009 KARAKTER, una din etichetele care nu imi plac din cauza numelui (dar poate ca e mai bine asa decat sa ramana indiferente si neobservate). Pacatul lui este lemnul care sta mult peste aromele vinului, o maniera un pic demodata, dar probabil ca sunt motive comerciale pentru care este facut asa, altele decat eventulala ascundere a unor defecte. Chiar si in paharul golit aceleasi nuante de lemn domina nasul. Anima Merlot este si el plin de nuante de lemn, dar de data asta stau unde trebuie sustinand un vin cu mult alcool dar bine echilibrat, un vin puternic si masculin cum se zice in limbaj colocvial. Cele doua Anima au sanse mari sa ajunga in rafturile Boutique du Vin, ramane de vazut daca si producatorul se hotaraste sa faca posibil aceasta.

Urmatorul stop a fost la Domeniile Ostrov unde somelierul Cristi Zottu mi-a aratat si povestit intr-un mod absolut cuceritor urmatoarele vinuri : Muscat 2011 sec – Domeniile Ostrov Riserve, cu arome prea puternice in sensul needucat in nas pentru un vin pe a carei eticheta scrie riserva, si cu un final un pic acrisor. A urmat Chardonnay 2010 de sub aceiasi eticheta, barricat, caseul de unt este un pic cam trecut, probabil ca fost un vin bun pana acum 6 luni, Sauv. Blanc 2010, de departe cel mai bun alb dela Ostrov, s-a pastrat bine in acest timp, cu nas elegant, textura moderna si final lung placut. La rosii, Merlot 2010, un vin sincer la care vinificatorul a luptat probabil mult ca sa recupereze dezavantajul terroirului, care se zice ca nu favorizeaza vinurile rosii, si Cabenet 2010 de departe cel mai convingator vin rosu al lor. Am sa revin cu o degustare asupra lui inainte de a ma decide daca intra in Boutique du Vin sau nu. Am incheiat cu un rose, cu toate ca ordinea ar fi trebuit sa fie alta, data fiind experienta degustarilor cred ca am apreciat corect Riserva Merlot Roze 2011, un vin bun dar la final de drum (adica trebuie exploatat pana la sfaristul anului pentru ca este pe punctul de a intra in declin. Un semnal negativ pentru un producator este sa se prezinte la un targ in 2012 cu vinuri albe din 2010 … nu merg mai departe cu concluziile.

FRACO ROMANEInca un stand foarte primitor cu multa ospitalitate: Domeniile Franco Romane. Chardonnay Crai Nou, nebaricat si Terre Precieuse,Chardonnay baricat, 2011, ambele cu un nas cuminte dar urmat de o traiectorie exploziva care se incheie cu un final extraordinar. Cred ca macar unul va intra in magazinul meu cu toate ca sunt deja destule chardonnay-uri si toate sunt de liga vinurilor campioane. Am gustat un Viogner BIO, frantuzesc, proaspat care mi-a adus aminte de cum vad eu ca ar trebui sa fie Cramposia, dar care are ceva in plus probabil si din motive genetice care tin de strugurele in sine. Intra sigur in magazin, la fel ca si Grenache-ul roze, ca tot vorbeam despre vinurile frantuzesti care trebuie luate mai in serios daca sunt facute cu seriozitate. Crai Nou Pinot Noir 2008, culoare de Pinot, aciditate buna, placut, din punctul meu de vedere mai bun decat Terre Precieuse Pinot Noir baricat, care pierde prin baricare tocmai lejeritatea si finetea Pinotului Noir. Am incheiat cu inca un frantuzesc, Château Brail, un bordolez de elita, tipic care cred ca se alatura si el in scurt timp selectiei ne-exhaustive de vinuri bune din Boutique du Vin. Chiar inainte sa plec am mai fost ispitit cu o Tamaioasa din 2000, la 0,5L, cu rest zahar de 50, un vin care m-a facut sa exclam “Au revoir Tokaj !” si sa ma gandesc deja la solutii de marire a suprafetei de expunere din magazin. In cazul lor nehotararea tine de inexplicabila lipsa de comunicare si prezenta a lor in lumea vinului comparata cu vinurile pe care le fac si disponibilitatea lor de a face comert cu ele.

Domeniile Anastasia. Un progres mare fata de ultimele lor aparitii este inlocuirea bannerelor cu utilajele de inox, de care sunt probabili foarte mandrii, cu unele care incearca sa creeze aceea punte de legatura din mintea consumatorului care uneste satifactia nevoilor fizice cu cele care tin de spritualitate. Vinurile sunt insa aceleasi, supraevaluate ca pret si modeste spre searbade ca si continut.

Budureasca. Am inceput cu Fumee Blanc, au luat model Robert Mondavi, imi spune somelierul care prezinta vinurile. L-am intrebat daca el a baut Fume Blanc de la Robert Mondavi si am aflat ca nu. Nu am putut sa inteleg niciodata producatorii care vor sa vanda premium, dar al caror angajati nu au baut vinuri premium si nici nu au fost cu sotia-iubita-prietenii, in acele restaurante de lux. Pai cum sa vinzi si sa promovezi ceva ce nu intelegi ? Cine te ia in serios ? Dupa ce am gustat vinul ma tem ca nici vinificatorul sau patronul nu au baut Fume Blanc Mondavi. Nu stiu pretul, nici nu m-a interesat, pentru ca nu pot pune in raftul magazinului meu o copie de tip “abibas” si apoi sa mai am pretentia ca imi respect clientii. Vinul nu e rau, cupaj de S. Blanc + Riesling + Pinot Gris, dar nu are acel fumee despre care vorbeste numele. Am mai vazut un Rose 2011, fara nume, ii se spune “eticheta neagra” spre a fi diferentiat de eticheta alba si uite ca mi-am spus pe dea-intregul motivele pentru care acest producator se afla aici, la “nehotarati”. Vinul a luat un Aur la Mondial du Rose, dar cred ca a fost anul trecut pentru ca acum este la sfarsit de drum, incepe declinul. Se vede insa in el ca a fost bine facut, Feteasca Neagra si Pinot Noir, undeva la limita intre sec si demisec pentru a echilibra o taria alcoolica mare, specifica celor ce nu au avut curaj sa culeaga selectiv strugurii pentru rose inaintea celor pentru vinul rosu intr-un an bun cum a fost 2011. Feteasca Neagra 2011 (eticheta neagra bineinteles) e un vin pe scoala Aureliei Visinescu, numai ca domnia sa a evoluat de atunci. Un vin bun, cu tipicitatea sacrificata in fata comercialului. SIRAZ 2011 (tot cu eticheta neagra) a avut un defect de dop. Dupa ce i-a confirmat opinia mea si D-na Paduraru (reteaua Vinexpert), somelierul a deschis o alta sticla. Dupa aerarea fortata am descoperit cel mai bun vin al lor, dar cu aceleasi pacate comerciale : tipicitatea este ascunsa de lemn si posibil un aport de Merlot sau actiuni enzimatice si micromoleculare.